vineri, 16 martie 2012

Tu? Cât de egoist eşti?


Când cineva se gândeşte prea mult la persoana proprie, de obicei ceilalţi îl părăsesc, convinşi fiind că-şi este de ajuns lui însuşi” spunea Grazia Deledda.



În ziua de azi, omul se gândeşte întotdeauna la modalităţi prin care să câştige mai mult fără să plătească nimic. Egoismul îl face pe om să nu mai îngăduie nici măcar să tolereze pe careva pe lângă el pentru a-şi face o familie. Nu îi îngăduie să aibă copii datorită preţului pe care trebuie să-l plătească: să ofere, să îi aibă în vedere pe ceilalţi, şi să se ajute unii pe alţii. În final, se ajunge la starea în care o persoană nu este capabilă să mai ţină cont de cineva, indiferent dacă este vorba despre familie, societate, copii sau întreaga umanitate.


Poate de aceea apare o criză în educaţie şi cultură.
Am încetat total să ţinem cont de natură şi vrem să facem absolut orice ne trece prin cap cu aceasta, ne debarasăm de gaze nocive pe care le deversăm în ocean şi contaminăm orice. Stratul de ozon nu este treaba mea, lasă să se îngrijoreze alţii. Dacă nu vedem un beneficiu imediat, nu ne pasă ce se întâmplă mai târziu.
Nu vrem să ştim nimic despre viitor. Contează doar prezentul. Nu vrem să ştim nimic, nu vrem să auzim nimic.
Eu, personal, nu pot să pricep. De ce eşti, Omule, în halul acesta de egoist? La ce îţi foloseşte asta? În curând vei ajunge să simţi un gol şi o lipsă de satisfacţie faţă de toate ideile preconcepute pe care le ai în cap. Ego-ul tău a devenit atât de uriaş încât ai ajuns să te simţi incapabil de a te conecta cu ceilalţi, să investeşti energie în ei. Chiar dacă ai avut - cumva – privilegiul de a avea pe cineva alături care a ştiut să investească în tine, preferi să-l calci în picioare, să treci peste el, peste orice poţi tu, ca să-ţi fie ţie bine. Doar ţie.
Mi-e milă. Mi-e milă de voi, ăştia, care sunteţi aşa de preocupaţi cu „analiza” altora (niciodată a voastră, personală, căci asta ar da deja dovadă de curaj şi e prea mult pentru voi, n-aţi avea cum să gestionaţi acest sentiment vreodată), încât pierdeţi din vedere un lucru vital:


SA SIMŢIŢI, SĂ IUBIŢI, SĂ DĂRUIŢI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu