Cu cât trec anii, cu atât sufletul meu caută frumuseţea şi spiritul minunat al lumii. Iubesc atingerea ierbii de tălpile mele, susurul apei, parfumul pădurilor, muzica vântului adiind printre copaci. Muntele...acolo inima îmi bate mai tare decât orice in dragoste. Imaginea câmpului mă linişteste mai mult decât feţele oamenilor. I-am adulmecat florile, i-am gustat roadele, am urmărit trecerea anotimpurilor, şi întotdeauna am cules ce am semănat.
Sunt pe veşnicie îndrăgostită de Pământ.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu