N-am cuvinte pe care să le aştern aici.
Am intrat pe blog, zbang! 50 de afişări azi. Fără suflare.
Aveam falsa impresie că nu sunt decât vreo 5 persoane care citesc.
Nici nu am suflu, pe care să-l aştern aici.
Nu am, încă.
Fără suflu, literele sunt doar puncte negre spaţiu puncte negre punct, iar poveştile – insipide, incolore.
Vă mulţumesc, ...şi simt emoţie.
Am reînceput să simt.
Până zilele trecute...simţeam că s-a umplut lumea de răutate.
Răutatea aia periculoasă, care zâmbeşte atât de pervers când te muşcă, încât te face să vomiţi politeţe. Scârbos.
Aş fi fugit. Undeva. Departe de aici.
Purtam în mine o silă pe care-o certam în fiecare zi, să plece, şi ea se umfla, şi m-apăsa greu, că orice spurcăciune are, în ziua de azi, personalitate.
Eh. D'ale bătrâneţii valuri.
…Bătrâneţe pe naiba. Văd în jurul meu numai morţi care vegetează a trăire, ce naibii mă tot insult eu aici…
I’ll be back.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu