:(

Ieri am petrecut câteva minute într-un mic târg de antichități. Ca de fiecare dată când fac asta, visez ore întregi, după. Uneori chiar zile. Toate obiectele acelea prețioase mă poartă într-o altă lume, lume căreia simt că-i aparțin, fără să îmi pot explica de ce. Sfeșnice poleite, oglinzi de poveste, piese de mobilier pictate, cărţi învechite (ale căror pagini ador să le miros), tacâmuri de argint, parcă brodate, ceșcuțe fine pentru ceai.. tăvițe cochete..

În lumea de azi, s-a pierdut mult din rafinamentul și frumosul de odinioară. Nostalgia asta mă face să cred că într-o altă viață am trăit într-un castel. Nu știu dacă am fost o prințesă sau o simplă servitoare, dar cunosc lucrurile acelea, am impresia că am crescut printre ele. Basmele m-au fascinat întotdeauna, chiar și acum le colecționez. E un sentiment sublim. În același timp, e păcat. Pentru că nu mai există decât așa, ca un fel de divertisment la sfârșit de săptămână. :(