Friends

Nu. Nu vorbesc aici despre prieteni care nu uită să te sune sau să-ţi trimită un mail de ziua ta. Vorbesc despre prieteni cu care ieri am râs şi-am hăhăit ca nişte nebuni, şi-am băut siroape şi-am mâncat prăji, şi care m-au sunat să mă cheme la ei doar pentru simplul fapt că le înfloriseră lalelele în grădină. Care mi-au arătat fiecare colţişor din grădină aia, cu fiecare floricică, fiecare pietricică, şi mi-au atras atenţia: "Uite! pe planta aia sunt gândaci d'ăia roşii!!" etc. Lucruri simple o să ziceţi. Ce-i aia?? Este mah!!!!! Oamenii ăştia m-au îmbolnăvit cu poveştile lor, cu visele lor, şi-am râs vreo 4 ore non-stop. Este aşa de bine să fac lucrurile care-mi plac, este aşa de bine să nu mai las oamenii să-mi sece doza mea nebună de optimism! Există oameni incredibil de trişti. Şi's aşa, pentru că aşa au ales ei să fie. Să fugi de oameni veşnic nemulţumiţi. Ferice de cei ce au prieteni buni, că parcă's oameni mai cu viaţă! Vă dau şi vouă câteva lalele, că parcă e păcat de ele să le ţin doar pentru mine, aşa...

Astea stăteau "separat", mândre de ele parcă...

Ăsta e Mitruţ, care s-a înodat printre picioarele mele nonstop, şi care mândru, parcă-mi arăta şi el grădina

Mulţumesc pentru asta!