Câteodată habar n-am dacă e de bine.
Dacă e de bine că fac parte dintre oamenii care au prins adevăratul gust al naturii? Care încă se mai bucură de lucruri simple, cum ar fi să înflorească florile, iarba să fie verde, de jucării chiar, desene animate, cărţi, fără sofisticăţenii?
Sau era mai bine dacă-mi doream să mă nasc printre cei care s-au născut mult prea târziu spre a face diferenţa?
Hm, ceea ce ŞTIU este că natura m-a prins din urmă, definitiv şi iremediabil. O iubesc, o trăiesc, o admir, sunt mândră de ea. Ceea ce mai ŞTIU este că îmi doresc să schimb lumea în care trăiesc. Să fie mai colorată, mai frumoasă, mai pozitivă, mai bună şi mai curată.
Dacă-mi pun întrebarea din punctul acesta de vedere...ar trebui sa nu-i las pe alţii să mă schimbe, nu?
Din punctul meu de vedere, natura a fost cea mai blândă cu noi, iar noi, oamenii, am fost cei mai cruzi cu ea. Scurt. Iar voi probabil veţi spune că nu sunteţi vinovaţi de asta. Mda. Nu este vorba despre vină, este vorba de ALEGERE. Natura este aşa, pentru că voi aţi ales să fie aşa. Distrugeţi mediul înconjurător, şi apoi daţi vina pe dezastre "naturale" sau pe Dumnezeu, că El a ales să fie aşa.
Hm. V-aţi gândit că pur şi simplu puteţi să ALEGEŢI să opriţi războaiele? Să opriţi distrugerea stratului de ozon? Să opriţi distrugerea pădurilor? E doar o chestiune de alegere. Să alegi să nu mai vrei. Simplu.
Pentru asta, e nevoie doar să ne punem cu toţii de acord. Cred că niciodată n-a fost vorba de altceva. Decât de această alegere. Pe care o faci, sau nu.
Aş vrea să reţii că omul este ceea face, nu ceea ce zice.
Din cauza cui nu mai zâmbeşti?
Din cauza cui nu te bucuri de răsăritul de lună?
Din cauza cui nu te bucuri de adierea vântului?
Din cauza cui nu te bucuri de joaca animalelor?
Din cauza cui te-ai înecat în atâta tristeţe?
Din cauza cui continui să te auto-limitezi?
Din cauza cui ţi-ai făcut griji aiurea?
Din cauza cui nu TRĂIEŞTI şi preferi să te zbuciumi??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu