miercuri, 18 aprilie 2012

Minune

Ţi-a trecut vreodată prin cap că bebeluşii sunt cele mai pure fiinţe?
Ai realizat - în momentul în care ai luat în braţe copilul tău - că este cea mai minunată fiinţă? Te-ai minunat?
Când ţi-a prins degetul în mânuţa lui care zici că-i de păpuşă, când ţi-a auzit glasul pentru prima dată, el zâmbeşte. Normal. Tocmai în acel moment, copilul tău a făcut cunoştinţă cu dragostea. Deja zâmbeşte, e mulţumit, şi se joacă, strângându-ţi mâna. Desigur, facem o grămadă de fotografii în acel moment. Acesta ESTE un moment care trebuie celebrat, şi păstrat în amintiri, amintiri care vor rămâne pentru vecie în sufletul tău unic de părinte.
Din momentul în care rosteşte primul lui cuvânt, copilul tău învaţă.
În momentul în care i s-a stricat prima lui jucărie, el plânge. Face cunoştinţă cu tristeţea.
Trec anii, îl duci la grădi. Da, el se desparte pentru prima dată de tine. Atunci, probabil, este tot pentru prima dată când conştientizează, şi apoi învaţă, ce-i acela dor. Sentimentul de dor se sărbătoreşte cu multe strângeri în braţe şi cu "ooo, şi mie mi-a fost dor de tine". Spus din tot sufletul tău de mamă. Şi apoi primul gând: copilul meu e deja la grădi. Da. El tocmai a făcut cunoştinţă cu ideea de "cunoaştere".
La momentul în care îţi va spune primul "te iubesc", el va fi legănat în braţele Universului.
Eu tocmai ce-am făcut cunoştinţă cu Andreas, băieţelul prietenei mele. Mi-a strâns tare-tare de tot degetul în mânuţa lui, şi mi-a zâmbit. Aşa am făcut noi doi cunoştinţă. Ne-am zâmbit şi ne-am minunat.

Pentru tine, mămico: Iubeşte-ţi copilul până ce o să râdă în hohote de atâta fericire!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu