Dimineaţă e senzaţia de frig. Senzaţia de vrei să te înfăşori în cea mai călduroasă pilotă şi să-ţi faci cafea aşa... înfăşurată. O pilotă mergătoare. O cafea înfăşurată. Să schimbi căldura patului cu căldura care te va trezi.
Dimineaţa e miros de cafea proaspătă, de pâine prăjită proaspăt, parfum senzual de corp care visează încă, gust de pastă de dinţi şi moliciuni de răsfăţ.
Poţi să visezi încă. Un vis aşa... cu ochii întredeschişi. Un film pe care-l joci, dar nu te recunoşti în el. Care habar n-ai cum se va termina.
Dimineaţa aceasta miroase a calm. Are parfumul calmului. Cum se zice? - "apele liniştite sunt adânci"? ...Şi adâncă e tăcerea obsesivă. Simt această dimineaţă prin toţii porii.
Ca pe prima dimineaţă din restul vieţii mele.
(Ştiam eu că nu degeaba îmi cântă melodia aceasta telefonul meu în fiecare dimineaţă :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu